În umbra falnicului viitor...mă tem

Într-o lume în care s-a pierdut sensul cuvintelor și toți trăim într-o mare oală din care nu se naște nimic cu adevărat, iar literatura este și ea ancorată prea mult în realitatea zdrobitoare, în această lume s-a născut un suflet visător. Un suflet care pune prețuire pe bătaia vântului la apus de soare, pe pana desprinsă din aripa unui porumbel călător, pe ultima pagină necitită dintr-un jurnal de bord...
S-a născut și a trăit ce-i drept.
Dar acum moare.
Se stinge încet și-și pierde viziunea de copil rătăcitor. Acum a luat-o pe o altă cale. Încercă să nu fie tras în vortexul prostituției mintale. Să nu fie tăiat de piatră 100% alcool. Și să nu fie violat de tăceri pierdute-n fum. Încearcă. Rabdă. Va trece poate. Acea durere ce stă prinsă de el încă de la marea plecare. Se pare că s-a născut cu ea. Nu ca ceilalți. S-a născut cu o povară ce crește pe măsură ce se dezvoltă intelectul necesar ca să o priceapă. Și de ce? De ce nu poate fi ca ceilalți? Spirit liber și dezinhibat? Neatins de diferența de a avea o carapace înfășurată în jurul său ca să-l împiedice să zboare liber...
Cum și-ar dori să știe viitorul! Să vadă ce-l așteaptă fie și numai pentru o secundă. Poate nu-ar mai pierde speranța unui vis ce-l visează de ceva timp acum...
În galaxia viselor sale, poate că cineva-l va salva. Se va trezi probabil vreun Orion care să-l țină strâns în brațe și să nu-i dea niciodată drumul, să cadă-n gol mii și mii de kilometrii fără habar de lumile ce-l petrec zâmbind tainic. Poate că va exista și un alt eu care va trăi în pacea zilei de mâine fără să-i pese o clipă că oglinda nu arată ce-a mai perfectă ființă și că alții au primit totul pe tavă încă de la naștere...
Și poate că la sfârșit nu-i va fi teamă de abis, căci va avea cunoașterea timpurilor apuse și care stau să vină, va știi ce-i suferința căci va fi gustat din pocalul nemuririi ce nu-i veșnice... Și atunci se va stinge în tăcerea neamurilor ce l-au condus cu sunete perfecte în muțenia lor asurzitoare și va fi plâns de însăși Marea Moartă.
Da, atunci va arde ultimul dintre cei ce-au știut...