Îl văd...pierdută în mulțimea care se agită în jurul meu,zăresc printre tonurile de gri o mică pată de culoare.A fost lovit.Se târăște și plânge,cerând ajutor celor din jurul lui.Dar nu e nimeni,nimeni care să-i întindă o mână zâmbindu-i cald.
Îi ating mâna.Pentru o clipă am atins căldura de nesuportat a soarelui,iar culorile sufletului meu s-au schimbat în vesele tonuri de roșu pasional.Vreau să-l ajut,dar nu-l mai văd,nu mai este în fața mea.Acum râde.Nu mai e pierdut.Aripi colorate de lumină i s-au prins de spate și zboară încet către înaltul cerului,zâmbindu-mi cu căldură.
-Acum ești tu...tu care vei încălzi lumea cu zâmbetul tău...
Și a plecat.A dispărut în lumina puternică a soarelui fierbinte,lăsându-mă nedumerită cu mâna ridicată ușor a implorare.Îl găsisem și pentru o secundă,numai pentru o secundă nu mai simțeam răceala străinilor.Dar plecase,lăsându-mi sufletul plin de sentimente ciudate,străine până atunci.
În jurul meu era o pată de culoare,caldă și plăcută privirii.Oamenii din acel cerc zâmbeau,pe fețele lor fiind desenate expresiile copilăriei,ale inocenței desăvârșite.Și toate astea pentru că eu zâmbisem?
Trag de firul de mătase roșie care mi-e prins de degetul arătător și totul în jurul meu începe să se schimbe. Culorile câștigă tot mai mult teren în fața griului.Iar la celălalt capăt e EL...
(image borrowed from google.com)
No comments:
Post a Comment