Și a venit acea zi...am preluat ștafeta celor de anul trecut și astăzi îmi asum responsabilitatea „educării” unui boboc.Emoții?Cu duiumul!:)De ce?Pentru că și eu am trecut prin ce trec ei,dar niciodată nu am fost „nașa spirituală” a cuiva.
Îmi place să cred că o să fie ca și cum primești un frate mai mic,fără să fi obligat să-l suporți permanent sau să-ți împarți „jucăriile” cu el =))Drăguț,nu?De abia aștept să-mi cunosc mai bine bobocul pe care l-am ales :)
(image borrowed from google.com)
Da, ai dpreptate si eu consider ca lucrul asta e un fel de responsabilitate. Sper sa reusim sa ne educam bobocii asa cum trebuie, si sa considere ca suntem un fel de protectori ai lor. De abia astept botezul :D
ReplyDelete