De ce e gol?!

Mă dor brațele de greutatea sufletului...nu mai vreau să port cu mine aceleași cuvinte urlate în tăcere deplină. M-am săturat,mi-a ajuns de câte ori soarele a apus în viața mea...

-Hei!Lasă drecu' filozofia!!!

-Gura!

Și aleg o altă cale,un alt drum...mai îngust și mai accidentat decât primul,adâncit în bezna propriei mele imaginații.Cât de frig!

-Dom'ne!De ce dracu' plângi cu sticla-n față?! Nu vezi că e goală???

-Gura,omule!Ține-o-nchisă ca să nu ți se lichefieze creierul!!!

Ești norocos...toate gândurile mele se îndreaptă către tine.Ele te ajută zi de zi,te țin suspendat desupra furtunii.Dar acum,acum că ne apropiem în galop de un așa zis sfârșit,îți mărturisesc că inima mi-a fost lovită de un trăsnet...și e despicată-n două...

Țin paharul spart în mână și-l înclin către zei de mult adormiți,ce veghează din ale lor case de piatră,ecoul mut al unui sărut...sau poate nu...

Stau nori de pază,iar marea ne cântă cu acorduri de chitară.E posibil? Există un astfel de...

-Ce domnule,ce?!Nu vezi că e un drac de pahar gol?!

-Gura,omule!Gura!!!

Și totuși...de ce e gol?