Nu acum

.Încă nu.
Ține ochii închiși, lasă-mă să mă ascund în spatele pleoapelor. Dacă-mi asculți voce vei știi. Numai nu mă privi. Nu te uita la mine, căci sunt înveșmântată-n zdrențe. În fața tronului tău mă prezint ca o cerșetoare, căci am pierdut totul. Totul mi-a fost luat și totuși, eu îți dăruiesc tot ce am.
Lasă-mă să mă apropii pe nevăzute, lasă-mă să te întâmpin fără cuvinte.
Permite-mi să respir lângă tine, să împart același cer cu tine.
Nu mă privi!
Nu mă privi,căci știu ce va urma. Judecata...mă vei judeca după cum arăt. Dar înfățișarea este un simplu văl care ascunde adevăratul meu chip.
Nu acum. Nu mă privi. Nu încă.
Simte-mi cuvintele, care fără ocoliș mă exprimă pe mine așa cum sunt.
Ascultă-mi mișcările. Ele mă descoperă, îmi ascunde zdrențele.
Nu-mi privi rănile. Ele m-au adus la tine.
Și eu te văd.
Și eu te judec.
De ce nu te las să vezi?
Pentru că mi-e frică.
A judeca...
Nu cred c-aș putea îndura să te văd îndepărtându-ți privirea dezgustată.
Ar fi o lovitură pentru mine, căci m-am târât prin atâtea gropi ca să ajung la tine și numai Pământul mi-a fost sprijin când toți ceilalți m-au călcat în picioare. Am gustat praful și noroiul ca pe cea mai scumpă mâncare...și toate astea nu au fost ca să te las acum să mă judeci...