Trucată

Și nu mă plâng de muzica ce anină de ploaia care nu se mai oprește.
Și nu plâng strigând după tine...
E marea care se zguduie și care-ți șterge pașii, lăsându-mă din nou...
Cum?
Mereu uitată, mereu jucată, mereu pierdută într-o dimensiune unde memoria existenței mele fragile nu trimite
 Scântei de lumină în bezna ce mă ține strâns legată de tine.

E Luna cea care mi-a luat iubirea,
Cu faru-i des de raze albe,
Cu palida-i fața ascunsă după văluri de furtună,
Cu glasuri mute și multiple fețe,
Cu gingașa-i atingere fantasmagorică
Ți-a îndreptat pașii spre alte meleaguri.
Și nu m-am putut ține după tine...

Tonul telefonului e mort
Și glasu-i rece pare să strige după tine
La fel cum și eu poate ar trebui să fac.
Dar parcă mă reține răceala pașilor tăi dispăruți sub perdeaua de fum înecăcios.

Așternutu-i șifonat de trupul ce se zvârcolește în umbra unui alt coșmar.
Cu dinții rupți de scrâșnete și țipete reținute,
În oglinda de deasupra de profilează monstrul ce scurmă
Suferința.

Și nu-i soare care să ardă
Neputința.
Și nu-i umbră care să zâmbească
Speranței.

Șerpii se încolăcesc în jurul meu
Și închizând ochii aș vrea să îmi dedic
Și ultima suflare.
Acelei îmbrățișări de vise oarbe și speranțe moarte.

Scârțâitul roților unei mașini pe caldarâmul ud mă-ngheață,
Mă deșteaptă și face ca fumul să dispară.
Și trag în piept cu nesaț opiumul uscat...
Și din nou silueta ta se profilează, uscată și bătută de vânt pe cearșaful înnegrit de sânge...

Tu umbră nesățioasă,
De ce ai ales cărarea care ne desparte?

Aș alege de o mie de ori, același drum și aceeași suferință,
Numai ca să te simt încă o dată în ale mele brațe suflând,
Și trupu-ți de piatră parcă,
Cum se profilează lângă mine,
Sub așternutul de flăcări.

O, tu lume defăimată,
Închide și de-acestă dată ochii-ți,
Și lasă-mă să mă desfăt în umbra ultimului vis,
Să trag în piept aerul ars,
Să simt durerea-n piept,
Să-mi pulseze creierul în ritm de jazz
Și să nu am cu cine să dansez.

O, tu Lună argintie,
Închide-ți ochii somnoroși
Și rămâi tăcută.
Nu-i mai îndepărta pașii de cercul care stă să se sfărâme
În timp ce o ultimă țigară arde nestinsă pe un colț de pat infect.


'O să te salvez...Așteptă!'