În lumea asta trecătoare...

Ne-am pierdut de noi înșine. Pe bune. Ne-am complăcut în mizeria care până la urmă ne-a mâncat de vii.
Nu vezi? Ne-a putrezit carnea pe oase.
Nu simți? Adierea vântului care ne împrăștie cenușa albă peste mări și oceane.
Nu mă pot trezi. E un coșmar continuu în care toți poartă măști. Aceleași forme și aceleași culori, non-nuanțe și vise strigătoare la cer. Aceleași dansuri ritualice ce par să invoce demoni din adâncuri, aceleași cuvinte rostite circular și în zig-zag, ce nu pot fi urmărite sau memorate. Și stau în același cerc de foc, în care noroiul nu se mai usucă, și mă întreb eu pe mine, așa, stând eu cu mine, cu ce oare am greșit lumii ăsteia trecătoare?
Natura nu m-a respins și nici vântul nu m-a scuipat în față.
Marea nu s-a plâns de zâmbetul meu adolescentin și nici ploaia nu s-a ferit de mine.
Animalele nu au fugit de lângă mine și nici plantele nu s-au uscat sub atingerea degetelor mele.
Atunci de ce ei, cei ca mine, cei ce merg pe două picioare și sunt numiți animale raționale, m-au aruncat și închis aici? De ce m-au stigmatizat și încercuit? De ce invocă focul veșnic al unei genuni din care nu răsar decât morții cu ale lor împărății?
În lumea asta trecătoare, unde tot ce mișcă vrea și trebuie să moară, aici unde toți zăcem sub același soare și unde marea ne spală de păcate, aici se pare că eu nu am loc...
Judecata care mi-a fost dată, expresiile aruncate în grabă, în scârbă...nimic nu a fost corect! De ce nu mă priviți în ochi? De ce nu vedeți sufletul ce se chinuie înăuntrul meu, strigând după dreptate? De ce mă stigmatizați pentru aparențe? Esența mea, licărul meu de viață, sunt ele oare invizibile pentru voi toți?
Nu am dreptate. Pentru că nu mă ridic ca să mă apăr, merit tot ce se poate. Noroiul care m-a înghițit îmi ține de cald și foame. Se poartă mai bine cu mine decât o face lumea.
Și judecați...
În lumea asta trecătoare, unde se moare, în lumea asta trecătoare, va exista poate un soare care să mă invite sub lumina lui, care să mă protejeze cu căldura lui. Dar oare atunci nu mă voi transforma în tot ceea ce lumea asta trecătoare este deja?