Pe cuvânt de onoare!

Am o frază, niște cuvinte simple care-mi stau pe limbă și nu am cui să le adresez din moment ce sunt singură. Am să le scriu aici și am să păstrez tăcerea, ca să nu tulbur liniștea emoțională. O să devină niște semne, caractere scrise, fără semnificație, ok?

De fapt nu. Îmi pare rău! Au o semnificație și SUNT adresate unei singure persoane. Cei care se simt să ridice mâna.

Nimeni?

Sunteți siguri?

Ok! Here I GO!!!

This is R.A.T.E.D. information! Is T.O.P. S.E.C.R.E.T. information!

Don't you dare tell my mother!!!

-FUCK YOU!!! FUCK YOU!!!WHAT THE FUCK IS WRONG WITH YOU?! WANT ME TO FORGET??? I'LL DO IT, DON'T WORRY! YOU'LL BE OUT FOR GOOD!

Îmi cer scuze! Îmi cer scuze dacă privirea v-a fost rănită sau/și dacă gândurile v-au devenit confuze. Îmi pare rău dacă v-ați schimbat părerea despre mine, dar sunt un om și nu o mașină. Iar acelea au fost cuvintele mele, strigate într-un nor de frică. Da, îmi e frică de mine și de ceea ce țin în mine. Sunt prea pașnică. Dacă o să răbufnesc nu știu încotro o să zboare frânturile mele de fraze sau pe cine o să las să-mi vadă lacrimile.

Deocamdată sunt curajoasă. Dar această stare poate fi trecătoare...și mi-e frică.

Nu mai vreau să-mi mai strâng brațele goale...

Sper că-mi veți scuza ieșirea necenzurată.

Închin cupa în fața declinului

Ultima zi de vară? Prostii! Aici nu a fost niciodată vară. Iar toamna nu este o simplă trecere de la vară la iarnă. Ea este flamura mea. Este blazonul inimii mele. Un blazon uzat și bătut de ploi și vânturi. Dar este al meu. Este al meu și știu că până la urmă, numai el îmi va mai rămâne loial.

Căci n-ai observat, tu cel care mă citești, cum totul se dărâmă, se rupe, se autodistruge?

N-ai văzut că norii care s-au adunat pe cer nu mai permit cerului să respire?

N-ai simțit cum lumea se îndepărtează de tine, adâncindu-se în indiferență?

Prietenii se transformă în hoți, vulturi ce-ți pândesc mișcările, căutând să te doboare.

Ai încredere în tine? Ai încredere și în ei?

Și acum, în acest timp în care scriu, fereastra e deschisă. S-a înnoptat, dar în loc să aud greierii și iarba cum crește, aud zbierete, trosnet de oase rupte și țipete de spaimă. Umanitatea e pe cale de dispariție...

Perpetuarea speciei? La ce bun? Naști un copil ca să-l vezi transformându-se într-un monstru?

Noaptea-i neagră...dar dincolo de nori se zărește o lumină?

Răsare soarele.

Îmi adun puterile și scriu un ultim rând...

Aș

Vrea

Să-mi

Întâlnesc

Persoana

Wanting so bad to learn how to fly

I'm imperfect. I'm lacking in so many aspect that it sometimes scares me.

I want to make me understandable...I want this words to have a meaning. But they are just black scars on a white sheet of paper.

And I'm wondering again...not far away from you, I try to smile...my heart will not waver...I hope.

But I'm imperfect. And those days are like a barrier between you and me, a barrier of dark thoughts, that keeps waking me in the middle of the night.

I want to write you a letter, but I can no longer find the fitting words. My head is blank, my eyes can no longer see the sunrise.

I miss you.

Because I miss you, I sing...

Because I'm imperfect, I'm crying.

COMFORTABIL

I wish I could say this:

Am rămas o tristă, foarte tristă rimă nescrisă

ai părăsit scena

te-ai îndepărtat rapid

nu ai privit înapoi

fără regrete

fără cuvinte poete

ai DISPĂRUT

te plâng prietene

te plâng și-mi aduc aminte

ca și-n alte seri

te-adun de pe coline

și ascult liniștea nepăsării

s-au spulberat acum și anii

amintirile s-au șters de mult

în curând voi gândi

pe un ton tăcut

nu mă voi întoarce

nu am cum

nu am unde

nu am cui să mă mai plâng.

Ai Părăsit Scena

Iar Eu

Am Rămas O Tristă, Foarte Tristă Rimă Nescrisă.

I too, want that somebody...

...who I can rely on, to whom I can entrust my heart.

I need my closest friend to be there for me and not make me feel lonely, 'coz life sure is a bitch. She the biggest bitch when it comes to those dudes that yell from the top of their lungs that they are your friends, only to back out after a while.

I need...a sweetheart on whose shoulder I can rest my head when I'm tired from the bullshit that I've endure through a day. I need that soulmate who can undertand me without saying a word. I need that person in front of whom I can cry without feeling ashamed.

I need to stop being afraid, 'coz I'm who I am and I'll never be who they want me to be.

I need to learn to let go of those who can no longer be with me, who can no longer understand me.

I need...to thank to my mother.

I need to learn how to dance even if outside it's raining cats and dogs.

I need to trust you, the one who can't show his heart in front of everyone.

I need to be your friend, 'coz nights are less scarier when I know I can talk to you.

I need...

I need...

...but you no longer hear me...

I need a person to tell me all those things ...

Dezbracă-mă

Ia un scaun. Așează-te în fața mea astfel încât să mă auzi bine. Nu știu cât de multe vei pricepe sau cât de multe vrei să înțelegi, dar încearcă să nu adormi te rog.

Acesta nu este un show. Nimeni nu va vorbi și totuși eu voi spune. Voi rosti ceea ce-ți dorești, voi devenii vocea ta, așa că gândește.

Ai început ușor, ușor...un cuvânt, două, trei...acum rostești fraze întregi, numai ca să mă trezesc că te gândești la metafore. Metafore crude, tăioase, care-mi sfâșie hainele, transformându-le în zdrențe.

Ai gânduri murdare și nu vrei să scapi de ele. Acum mă învinovățești pe mine pentru că eu sunt cea care le rostește. Dar tu le gândești! Le gândești, eu le rostesc și ele se aplică. Așa se învârt lucrurile între noi!

-Dezbracă-te! Dezbracă-te! Dezbracă-te!

Și am renunțat încetul cu încetul la metafore. M-am dezbrăcat de ele și ți-am arătat „materialul” brut.

-Dezbracă-te! Dezbracă-te! Dezbracă-te!

Apoi au urmat cuvintele. Le-am aruncat și pe ele. Am crezut că mă vei înțelege.

-Dezbracă-te! Dezbracă-te! Dezbracă-te!

Gestica...dă-o dracului de treabă!

-Dezbracă-te! Dezbracă-te! Dezbracă-te!

Și am rămas goală în fața ta. Acum mă vezi? Mă auzi? Am fost tot timpul aici, în fața ta?

Dezbrăcată de orice fel de exprimare, dezbrăcată de orice inhibiție. Te-am privit. Acum te arde. Te arde privirea mea goală, lipsită de posibilitatea de a se exprima. Te arde această carcasă goală de sânge și carne, te zgârie și te îngheață apropierea acestui trup mutilat.

Mi-ai luat tot. Acum folosește-mă...