Din nou la drum

Plec.

Dar nu acum.

Mâine.

La ora 9 fix.

De ce?

Pentru că a mai trecut un an,s-a mai scuturat încă o dată copacul vieții mele.Am mers pe cioburi de sticlă,am înghițit flăcări și m-am jucat cu luminile în tot acest timp,dorindu-mi să se apropie ziua,acea unică zi în care exist decât eu.Mâine voi fi centrul Pământului,cetrul micro-universului meu.Mâine...

O să plec.O să pun piciorul din nou pe țărâna drumului.Gata!Mi-a ajuns odihna.Vreau să merg,să alerg pe stele și să mă număr printre ele. Să mă pierd și să râd în soare.Voi toți prezenți în fața scenei vieții mele,veți înghiți praf de râs ca să vă amintiți de mine.

Alături de voi toți am învățat că frumosul se naște dintr-un zâmbet,dintr-o culoare.Vă mulțumesc că m-ați făcut încrezătoare.

Pagini întregi scrise cu cerneală,pătate și învechite...le-am ars...le-am încuiat...le-am ascunsde lume și inclusiv de voi toți.Dar mâine,mâine va fi numai adevărul adevărat.

Vă mulțumesc și fac o reverență în fața voastră.A fost cumplit...

Și arunc cu praf de râs în norii plini de ploi...așa,să mai plece de la noi.Să iasă soarele...

Mulțumesc.

Thank you.

Merci.

Arigato.

(video borrowed from youtube.com)