...

My last breath...

Gândul este singurul care păcătuiește. De la el pleacă dorința și de la el se înfiripă voința.

Miros de toamnă veche.

Strălucește soarele cu o lumină antică,aducând aminte de...

-Ei rahat!!! Tacă-ți fleanca!

...de pământul nou-născut,de zâmbetul unei frunze căzute.

-Iar filozofezi?! Nu te-ai săturat să nu te asculte nimeni? Vorbești de una singură,privind pereții ăștia ca pe niște spectatori vrăjiți de discursurile tale anoste. Nu auzi tăcerea? Nu ai făcut încă cunoștință cu singurătatea?!

Și mă rup din cercul meu ca să ajung la tine. Întind mâna și culeg câteva stele de mare pe care le anin într-un șirag de perle,zâmbind la auzul vocii tale.

-Care voce? Auzi cucoană,ești cumva nebună?! Aici nu a mai spus nimeni un cuvânt de câteva secole. Nu a mai rămas nimeni care să rupă tăcerea...decât cocoșul ăsta dezaxat,care cânta când are el chef.

Sunetul mării. Mi-e dor de el...e sunetul mântuirii sufletului meu. Acolo,adânc sub apele verzi-albăstrui se ascunde ultima mea destinație. Da iubire,voi veni lângă tine!

-Vai doamne! Pe lângă că ești nebună mai ai și gânduri sinucigașe! Ptiiiuuu! Piei satană de la sufletul meu! Pleacă cucoană de aici!

Concertul meu se apropie de sfârșit. Și totuși mai aud pianul și un alt sunet mixat,electrizant alături de o voce. E o poveste pentru doi. Ariile sale se sting,arse încet de privirile lumii...

Și tăcere.

Mă duc și eu cum te-ai dus și tu.

Valuri ce mă dezbracă,îmbrățișându-mă așa cum o făceai tu odată.

Lumina lunii și razele soarelui...toate pe același cer plin de stele.

M-am dus...

...I'll give everything to you. Just come back and never leave me again...