War

Cete care aleargă cu topoare în mână, dărâmând ceea ce-a fost construit de-a lungul a mii de ani, zdruncinând civilizații întregi, sfărâmând oasele generațiilor ascunse sub pământ.
Lumea-ntreagă se cutremură iar. Cetele continuă să alerge, urmărindu-se, călcând în picioare tot. Tot. Tot.
Războiul. Purtat din mândrie, ucide. Nu apără. Distruge. Nu alină. Chinuie. Nu aduce nimic cu el. Decât Frica. Foametea.
Războiul. Nu este deloc glorios. Iar cei care-l poartă și care-l aruncă asupra tărâmurilor descărnate ar trebui trimiși la moarte. Da. Condamnați. Uciși cu pietre pentru că și ei la rândul lor sunt niște criminali.
Războiul. Nu este deloc frumos. Bombardamentele care distrug, sfâșie urlete de durere din inimile unor oameni care nu sunt pregătiți pentru o schimbare, care nu sunt pregătiți să meargă înainte. Nu. Războiul nu iartă pe nimeni. Nici pruncului din fașă nu-i este îngăduit să vadă prezentul în alte culori decât roșu și negru. Iar celorlalți le îngăduie doar, câte-un strop amar de visare, de rememorare a unor vremuri apuse, răstignite în întunericul unor nopți presărate cu urletele scoase de bombardamente.
Și apoi vine Reconstrucția...
Nu. Războiul nu este glorios.
Dar aduce glorie. Cui? Popoarelor de sălbatici, celor ce-și cuceresc libertatea și pământul prin aceste lupte demne de plâns. Căci ei au uitat cea mai fină și mai elevată calitate a omului:vorba. E dulce, e aspră. Dar te salvează. Manipularea celor din jur este o întreagă artă. O întreagă filozofie. Dar ei n-o știu. Și atunci intervine primitivitatea unor minți înguste, obscure, bolnave și tânjinde după mirosul de carne arsă, după frică și teroare.
Războiul.
E cea mai groaznică armă pe care o folosim împotriva umanității. Împotriva noastră.
Noi suntem generația de generali universali.
Noi vom institui moarte acolo unde se cere apă.
Noi vom fi cei care vom lăsa în urma noastră câmpuri desțelenite.
Noi vom fi Moartea.
Trezește-te deci, generație a anului trecut!
Greșelile făcute de cei morți sunt menite să ne învețe ca să nu se mai repete. Nu dezgropați și nu săpați. Nu scoateți morții din morminte.
Deschide-ți ochii, generație de intelectuali cu diplome!
Oprește măcelul ce l-ai pornit, oprește-te!
Ridică-te, generație de vise!
Ridică-te și strigă, folosește-ți dreptul câștigat cu sânge.
Aici, în lumea asta războiul ar trebui privit ca pe un mormânt sigilat, ascuns sub mările de nisip de aur, un artefact interesant. Ceva elaborat cândva de o minte genială. Ceva pe cale de dispariție, ceva ce-a fost lăsat să moară ca să nu se mai perpetueze. Ceva ce e periculos.

Trezește-te, tu, cel ce doarme și vezi lumea cum se-mpiedică. Ridic-o! N-o lăsă să zacă în praf și lacuri de sudoare.

Încetează. Strigă. Aici...aici nu se mai moare...