Hmm...filozofie...

În avion am stat bonsumflată,privind norii gri care defilau sub noi,care aruncau cu praf stelar alb în lumea de la picioarele noastre. Ştiam că deşi în avion era cald,jos,sub noi,în lumea reală,frigul îşi făcea de cap,şuierând pe la colţuri,spulberând visele şi iluziile oamenilor. Urăsc iarna din tot sufletul! Urăsc răutatea cu care spulberă totul din calea ei,crezându-se regină peste gheţuri şi peste viaţă,cum,în disperarea ei superbă,atacă tot ce o depăşea,creând iluzii frumoase ca apoi să le distrugă cu o singură mişcare de mână. Ea era cea care seduce amanţii sau soţii,bărbaţii obosiţi de ispitele diavolului,obosiţi de ciondăneala zilnică cu nevasta,iubita sau sora,numai ca la sfârşitul jocului ea să fie mândră de criminalul creat. Dar până la urmă îi vine şi ei rândul să capituleze în faţa altei frumuseţi pline de gingăşie şi speranţă...primăvara...Până la urmă viaţa nu este colorată numai în alb şi negru...nu,există şi nuanţe de gri,tente de lumină şi întuneric,unde există un strop de speranţă...Am inspirat adânc aerul încălzit din interiorul avionului. Plămânilor mei le era dor de aerul curat şi înţepător de afară,dar la altitudinea aia nu puteam să deschid un geam,nu?