-Xan,am murmurat în bezna care tăia orice replică.
Dar Xan nu era el...altcineva stătea în faţa mea îngenunchiat.Faţa îmi era familiară,dar privirea ca oţelul nu avea nimic din ceea ce-mi aminteam.De fapt,persoana din faţa mea îmi era mult mai familiară decât cea care trăia în mintea mea...
Am scrutat mulţimea din faţa mea.Îngenunchiaţi,aşteptă ceva de la mine?!Iar eu...eu cine sunt?Tăişul sabiei din mâna mea reflectă chipul alb al unei persoane.Părul lung şi drept,prins în cleme de argint şi rochia foşnitoare dintr-o altă lume...
Mă doare gâtul din cauza coroanei masive ce-mi stă pe cap,dar nu-mi permit să înclin capul.Cel din faţa mea îmi zâmbeşte numai mie,complicitar,deşi nu are voie.Cine sunt?Cine eşti?
-Xan,regatul îţi este veşnic îndatorat,m-am auzit spunând clar şi răspicat,pe un ton ce nu admitea replică. Această sabie este semnul regatului pe care îl conduc,dar acum este al tău. Ridică-te în glorie,General al Celor Patru Armate!
Îi vedeam pe duşmanii mei cum strângeau din dinţi şi cum făceau plecăciunea tradiţională în silă.Acum le era teamă...Xan era de partea mea!Taberele au fost împărţite,iar războiul tăcut stă să izbucnească...vom rămâne în istorie pentru...
Ceasul sună...o nouă zi începe...
No comments:
Post a Comment