Cutia lu' Pandora

O tornadă ce de abia a început stă să măture tot în cale.
Nu mai există un început.
Nu mai există un sfârșit.
Timpul s-a oprit.
A stat în loc.
Ați număra rănile și zilele care ți-au mai rămas.
Războiul...
Te-ai rupt de lume și te-ai scufundat în propriul mormânt, te-ai afundat în pământ. Vampir? Te aperi de lumina soarelui cu mâna. Nu, nu ești vreo ființă supranaturală. Ești doar o persoană care a stat prea mult timp departe. Departe de ceea ce a însemnat civilizație, de ceea ce a însemnat viață.
Un ultim trandafir își pleacă tulpina firavă în fața furiei EI.
Nu...
Nu...
Da.
Da.
E timpul.
A sosit momentul.
A sosit, acel sfârșit de care toți se tem, de care toți se ascund, de care toți fug, pe care...eu îl aștept.
E acel sfârșit în care colectivitatea în care am fost împinși se destramă ușor, iar umbrele în care am fost transformați se desprind ușor de noi, eliberându-ne.
Pereții care ne-au ascund de ochii lumii vor crăpa. Voi vedea în sfârșit lumina. Nefiltrată. Nealterată. De vitralii frumos pictate, dar care transmit mesaje încriptate în carnagii conturate într-un zâmbet frumos de domniță de viță aleasă. Lanțurile ce ne-au ținut captivi vor dispărea, se vor desena pe alți pereți, vor tortura alte persoane. Nu noi, nu tu, nu eu.
Mi-au obosit oasele de la igrasia pereților.
Căldură...
Căldurăăăă...
Apă.
Apă.
Și furtuna mă înconjoară.
Acum, insula pe care mi-am așteptat libertatea, singura pe care am putut gusta libertatea îmi devine o nouă închisoare.
Ceeee?
Nu se poate încheia așa!!!
Libertatea e...acolo undeva, nu-i așa?




Închisă undeva acolo departe
Ea încă visează la libertate.
Dar e Deschisă!
E oarbă.
E blestemată.
E pierdută.
E...
Ceva nu a mai fost vreodată...
Cu ea
Se va încheia lumea.


Numele ei?
PANDORA...