Te-am dezamăgit. Ca om, ca prieten, ca ființă duală. M-am dovedit a fi mai puțin de atât, mult mai puțin decât aș fi vrut vreodată.
Nu am recunoscut niciodată faptul că mie îmi aparține vina. Mi-a lipsit lipiciul când te-am luat de mână și am crezut că zahărul topit îl va putea înlocui. Dar m-am înșelat. Ne-a prins ploaia. Uită-te la mâinile noastre. Nu se mai potrivesc, nu se mai găsesc.
Eu...tot copil am rămas.
Tu...ai crescut și ai început să-ți dorești altceva.
Eu...încă visez la râsete în plină furtună.
Tu...ai învățat cum să te distanțezi.
E încă în jurul meu.
O energie statică care mă poartă în timp. Mă face să-mi amintesc. Nu. Nu mai vreau. Am spus că renunț. Dar de ce îmi este atât de greu.
Ca un copil, te prind de mână și te implor să rămâi fără să scot un sunet. M-ai văzut?
And how will I pass it through?
Those moonless nights when everything appears to me in the dark. It's scary! I don't like the dark! I'm afraid of it! Please...don't go...please, stay and talk to me on the phone...
Those hours of laughter were priceless. They still are.
But now it will all become a bitter-sweet memory and I will go back to sleep thinking it was all a crazy dream?
It still lingers aroung me, you know?
Although I shouldn't be like this, I can't help but to act this way. I need to protect myself. I need to...find a way to stay straight after this one single blow. 'Coz I have to admitt to you: I DID trust you and you DID broke it.
But tell me...can I still keep going on? Can I still manage to breathe without you being there? Can I still smile without knowing you're one step behind me, encouraging me? Can I make new friends when I know you're out there, ignoring me?
This is hurting my heart...
It's not the first time. Not the first time I'm being left alone. But I hope it will be the last.
Promise, I'll do better.
Just keeping that memory of us is enough.
No words are needed between us.
The show is almost over.
Can you hear them clapping?
I wish this would be just a hateful nightmare...
But for me, it is the ugly truth...for you, is just moving on.
Couldn't we go back to the way it used to be?
No comments:
Post a Comment